“Când eram mică, spuneam îmbășișează, în loc de îmbăjijează“.
Zara, 3 ani

Într-o zi, fetița noastră, Zara, foarte mândră de realizările ei lingvistice, a exclamat fraza de mai sus. Ne-am distrat bine, însă, pe drum către servici am pătruns cu mintea dincolo de comicul situației si am extrapolat întâmplarea la viață, în general.

Așa suntem noi, oamenii. De mici până ajungem pământ. Greșim cu naturalețe. Uneori ne dăm seama că am făcut-o lată, alteori o ținem sus și tare pe a noastră. Ne încăpățânăm să credem, cu tot ce avem, că suntem negreșiți.

Cand eu sau altii aveau drum pe undeva prin alte tari, intotdeauna eram socat de vecinii si rudele care nu conteneau in a aduce pachete “romanesti” cu bunatati din cele mai ciudate: slanina, branza de oaie, carnati de casa, zacusca, tocana de legume, cozonaci si asa mai departe, pentru cei dragi din departare. Luam pachetelul, [...]

Doamne, Doamne!
-Buni, la televizor se uita si Doamne, Doamne?
-Televizorul e Doamne, Doamne puiule…
Radio Guerrilla are o campanie, S-a tampit poporul cu televizorul. Puteti asculta jingle-ul mai sus. Cat de bine e surprinsa chestia asta de catre Eliberadio… Geniala intrebarea pustiului: la televizor se uita si Dumnezeu? Apropo, cum ar fi daca s-ar uita Doamne-Doamne la TV? [...]