Boala celui mai bun meserias

Zilele trecute am inlocuit la masina, cu intarzierea de rigoare, cauciucurile de iarna cu cele potrivite pentru anotimul ce il strabatem. Nu imi place sa stau la coada, mai ales cand soarele te arde in cap, asa ca am ales cea mai apropiata si libera vulcanizare. Cel mai priceput cauciucar sau cum s-or fi numit indivizii care schimba rotile s-a apropiat increzator de masina si cat ai zice peste mi-a incaltat caruta cu sandale noi. In tot timpul operatiei mi-a explicat si rasexplicat intregul proces de mai ca ma luase si pe mine pasiunea cauciucurilor. l-am privit admirativ cum invarte prezoanele, verifica presiunea, echilibreaza roata cu greutatile indicate de un computer care se tot intrerupea dar isi revenea cu un pumn zdravan dupa ceafa. I-am multumit la final, i-am dat un bacsis sa-i incurajez pasiunea si am plecat multumit ca am dat peste tatal cauciucarilor din Suceava.

Alaltaieri insa, in drumul meu spre Bucuresti, mi-am dat seama de valoarea cuvintelor. Cauciucarul meu stia sa te tina de vorba dar ultimul lucru de care ar trebui sa se ocupe e acela in care schimba rotile oamenilor. Volanul imi vibra de parca eram intr-o competitie off-road. La intoarcere, pe la 2 dimineata, undeva prin Bacau am gasit un alt rotar liber. In timp ce curata rotile cu o perie de sarma explicandu-mi cat de important este sa faci asta inainte de a le echilibra, il admiram si ma gandeam la ce meserie frumoasa are omul. Trebuie sa retina 5-6 miscari care se repeta la nesfarsit, timp in care poate medita la orice, isi poate exercita vocatia de consilier sau orice pasiune care ii poate trece prin vene. Dupa ce am fost specializat pentru a doua oara in taina echilibrarii rotilor am plecat cu un gust amar incarcat fiind de injectivele pe care am fost nevoit sa le aud la adresa primului cauciucar. Bineinteles ca primul individ a fost un nepriceput, insa pe linga nepricepere am aflat ca mi-a uzat prezoanele (de care stiam ca sunt uzate), a folosit greutati pentru alt fel de jante, nu a pus capacele la locul lor, nu a umflat bine rotile si multe alte defecte de care stiam sau nu i se datorau doar lui, cu varf si indesat. Operatiunea a durat mai bine de o ora pentru ca lucrurile nu puteau fi reparate oricum, totul a trebuit refacut de la zero.

Ce e interesant este ca povestea nu imi este deloc straina. Anul trecut ne-am construit casa in care locuim. Aproape fiecare bun meserias a avut grija sa lasa o mica mostenire pentru urmatorul, invocand motive din cele mai colorate: mi-am uitat unealta acasa, exact in ultima zi de predare a lucrarii, e prea intuneric sa mai vedem si oricum e o chestie de 5 minute, gresia e prea portelanata, parchetul are un sistem ciudat de prindere, teava are o marime neromaneasca si asa mai departe.. Si aproape fara exceptie, fiecare problema in executie se datoreaza meseriasului de dinainte. Usa am facut-o la marimea potrivita, zidul cred ca s-a lasat de nu mai intra la loc. Dungile care le vezi cand dau cu var nu sunt din vina mea, in zona aia gletul trage mai tare ca l-a pus prea gros cel de dinainte. Gresia nu e perfect aliniata pentru ca nu are marimea egala, parchetul nu s-a imbinat bine pentru ca are cel mai prost click posibil. Si fiecare avea sugestiile potrivite. Trebuia sa dai cu glet cu X si nu cu Y, in loc de parchetul asta trebuia sa cumperi din ala de la magazinul Z, pentru ca magazinul M are cel mai slab parchet din cate exista.

La inceput e distractiv, boala meseriasului pare o gluma buna, zambesti, inghiti, ierti si mergi mai departe. Dupa un timp incepi sa crezi ca faci parte dintr-o conspiratie universala in care toti comploteaza impotriva ta trimitandu-ti pe usa meseriasii geniali o idee prea tarziu, atunci cand nu se mai poate face nimic. In ultima instanta iti dai seama ca ai nimerit intr-un spital al meseriasilor, un spital fara medici si fara medicamente, insa boala trebuie tratata si cea mai eficienta pastila pentru un roman strasnic care face treaba de mantuiala e sa-l rogi frumos sa-si ia sculele si sa caute urmatoarea lucrare in care va avea mai putin timp de vorbit si mai mult timp de muncit. Dar ultima afirmatie se aplica doar daca ai avut intelepciunea sa nu platesti lucrarea inainte sa vezi ca omul se pricepe la manuit mistria la fel de bine cum invarte cuvintele.

Comments (1)
  1. Razvan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *